• Blog Stats

    • 609 hits
  • Categorii

Cum se naste o Fundatie?

Spectacol-saptamana-educatiei-permanente-2007                                         

In anul 1997 am vizitat la invitatia autoritatilor chineze fostul Turn de Straja din Piata Tiananmen, astazi Muzeu, din apropierea Mausoleului lui Mao, un edificiu multisecular cu multe semnificatii istorice. Cu acest prilej, mi-a fost dat sa ascult o poveste fascinanta, in directa legatura cu istoria poporului roman. Ghidul insotitor ne-a explicat ca, in acel Turn, a fost cazata in secolul al XVII –lea numeroasa delegatie de boieri rusi, condusa de Spatarul Nicolae Milescu, trimis special al Tarului Aleksei al Rusiei, cu rang de ambasador, inainte de a fi primita de Imparatul chinez.

Spatarul Milescu descrie pe larg in celebra sa carte “Jurnal de Calatorie in China” itinerarul acestei calatorii cu totul extraordinare, dovedind reale calitati de scriitor si observator,  prezentand datini si obiceiuri cu totul iesite din comun ale acestei stravechi natiuni.   

Ce n-a stiut Spatarul Milescu si nici membrii numeroasei sale solii (peste 150 de persoane)  era faptul ca slujitorii atasati sa-i serveasca si sa-i insoteasca erau aproape toti iscoadele imparatului.

Zilnic pe masa marelui Imparat, desi intalnirea programata cu Spatarul Milescu nu a mai avut loc, intrucat Milescu a considerat umilitor protocolul de primire, erau puse rapoarte cu ispravile “barbarilor” prezentate in amanunt, incepand cu modul lor de hrana si continuand cu ticuri, obiceiuri, naravuri, tipuri de comportament, etc. studiate cu o minutiozitate si acuratete demne de invidiat, dovedind o fina interpretare psihologica.

Un alt Jurnal cu totul si cu totul extraordinar.  

Pornind de la acesta descoperire si avand in minte experienta cu totul remarcabila a personalitatilor romanesti aflate astazi pe toate meridianele pamantului,  meditand asupra faptului ca oriunde ne-am afla vom fi pretuiti sau dispretuiti prin ceea ce facem,  mi-am propus, impreuna cu alti cativa colegi, sa fondez “Euro – Asia Promotion and Cultural Foundation” (EAPCF),  o Fundatie care sa promoveze proiecte si programe de interes general pentru cele doua continente, Europa si Asia, si nu numai.

 

                     Promovarea tinerelor talente  

 

O problema sensibila, de care ne lovim mereu este aceea legata de promovarea tinerelor talente. In cei 18 ani de la Revolutie un mare numar de talente au parasit Romania, multi tineri gasind conditii mai generoase si mai adecvate timpului prezent in marile Centre de putere ale Universului. Fundatia noastra infiintata in anul 1998 a luat decizia sa sprijine cu puterile noastre firave, cu efort privat, pe acei tineri talentati, dar fara prea mari posibilitati materiale, capabili sa aduca o schimbare in incrancenata si inca debusolata societate romaneasca.

In anul 2000, am fondat Cenaclul European, primul Cenaclu online aparut pe Internet, care incepand din 2007 a devenit program comun al Centrului Cultural Reduta din Brasov si al Fundatiei noastre. In acest cadru, am inceput sa promovam in programele Cenaclului talente din toate sectoarele de activitate, participand la cateva proiecte internationale, am lansat Fondul “Inteligenta” pentru sprijinirea copiilor si tinerilor talentati si superdotati si alte numeroase actiuni afisate pe site-ul nostru. 

In momentul de fata pe site-ul Cenaclului a aparut “Galeria Mentorilor”, o institutie adesea neglijata de educatorii romani, beneficiind de sprijinul unor personalitati artistice, culturale,stiintifice de notorietate din tara si din Diaspora.

Urmeaza sa apara, in curand, si “Galeria Talentelor” supervizata indeaproape de mentorii nostrii voluntari, cu un sfat, cu un indemn, cu un sprijin concret si generos.

Dupa cat cunoastem in lume se afla numeroase familii romanesti, copii si tineri talentati, dornici de afirmare. Ii invitam pe toti sa ne urmareasca pasii, sa ne contacteze si sa ne sprijine in eforturile noastre si, de ce nu, sa candideze la galeria Talentelor.

 

                                   Cu deosebita prietenie

 

Valeriu Iordan Popescu

Presedintele Fundatiei “Euro-Asia” si al “Cenaclului European”,

Brasov

http://ponteuxin.tripod.com

http://www.silkhighway.eu

   

Personalitati de marca ale Romaniei

 

Mihaela Ursuleasa, “o pianista de statura mondiala” 

 

O convorbire, cu Mihaela Ursuleasa poate constitui pentru reporter un moment de relaxare, dar si o “calatorie” confortabila si neobisnuita in lumea atat de surprinzatoare a muzicii. In momentul intalnirii, am realizat ca ma aflu “fata in fata” cu copilul minune al anilor 80, cu pianista de renume, nascuta in anul 1978 la Brasov, care si-a inceput cariera artistica  la 5 ani. La 8 ani a debutat cu un concert pentru pian de Mozart uimindu-si auditorii din sala Mihai Jora a Radodifuziunii Romane, devenind studenta a Conservatorului din Viena la numai 13 ani si doctor al aceleasi institutii la 23 de ani. Palmaresul ei artistic este de-a dreptul impresionant. In toti acesti ani, Mihaela a concertat pe cele mai mari scene ale lumii, a cantat cu cele mai renumite formatii precum Filarmonicile din Viena si Hamburg, Tonhalle din Zurich, Mozarteum din Salzburg, Concertgebow din Amsterdam, Academy St. Martin in the Fields,etc, colaborand cu cei mai mari dirijori ai lumii, dintre care mentionam pe Sir Neville Marriner, Claudio Abbado, Wolfgang Sawallisch, Kurt Sandeling,etc.

 

            Si, totusi, povestea ei pare obisnuita: “provin dintr-o familie de muzicieni, mama a fost cantareata, iar tata, pasionat de jazz, a cantat la pian”, incerca ea sa-mi explice cu aplomb, cu dorinta aproape insesizabila de a – si justifica originea geniului. O reactie exagerata de modestie, daca luam in calcul premiile dobandite la numeroase concursuri internationale si concertele pe marile scene ale lumii, in compania orchestrei Filarmonice din Viena sau a altor celebre formatii muzicale. In timpul unui asemenea concurs, la varsta de 12 ani Claudio Abbado, directorul artistic al Filarmonicii din Berlin dupa ce a ascultat-o, impresionat de talentul copilei, i-a recomandat sa se mute la Viena, Capitala muzicala a lumii si sa  se dedice educatiei muzicale.

 

            “ Aici imi administrez eu insami timpul, declara ea ziaristilor, la putin timp dupa sosirea la Viena. Ajung sa traiesc si sa ma cunosc mai bine numai prin cantec, exersand cate 5-6 ore pe zi”. Si, in fiecare zi, cu fiecare evolutie venea timpul pentru Mihaela de a asimila tot mai mult. Si in concertele pe care le sustinea incearca sa ofere cat mai mult publicului spectator, chiar si atunci cand era obligata in procesul creatiei sa faca “compromisul” cu orchestra.

 

            In toata aceasta perioada, Mihaela a incercat sa-si struneasca temperamentul naravas cu care a inzestrat-o Dumnezeu. Pasiunea pusa pe clape poate fi potolita doar prin tehnica si auto – control, gandea ea. “Important este sa traiesti ceea ce canti, echilibrul se dobandeste in timp, ii spuneau profesorii”.

 

            Aflata acum cativa ani la Bucuresti pentru a sustine un concert cu Orchestra Nationala Radio, Mihaela a inregistrat un succes imens prin interpretarea unei partituri extrem de dificile, Concertul nr. 3 pentru pian si orchestra de Bela Bartok. Intr- o cronica deosebit de elogioasa pe marginea Concertului, reputatul critic musical, Viorel Cosma, consemna in cotidianul “Cronica Romana”:”Copilul – minune de la Brasov, care a uimit odinioara auditorii la varsta de numai 8 ani, a scapat de etapa periculoasa a plafonarii atator sperante ale artei noastre interpretative, ajungand astazi – la numai 23 de ani – o pianista de statura mondiala”…” Daca Dinu Lipatti ramane personalitatea cea mai reprezentativa a scolii pianistice romanesti din prima jumatate a secolului, daca Valentin Gheorghiu s-a inscris definitiv in memoria claviaturii nationale din cea de a doua parte a veacului trecut, iata ca traditia acestui dificil instrument si-a aflat – indiscutabil – in Mihaela Ursuleasa, continuatorul cel mai autorizat in Mileniul al treilea, al unei pleiade de virtuosi  romani de talie internationala”, afirma criticul. Previziunea ilustrului critic muzical s-a materializat si in anul 2008, cand, in urma unui examen extrem de sever, Mihaela a devenit profesor universitar la Conservatorul din Berna, ocupand pozitia pe care a detinut-o in secolul trecut, cu rezultate exceptionale, marele pianist Dinu Lipatti. 

 

            Aflata la sfarsit de iulie in orasul natal pentru cateva zile de odihna, pianista nu a scapat ocazia sa faca o vizita la sediul Cenaclului European, primul Cenaclu online din lume (http://ponteuxin.tripod.com) a carei membra fondatoare este. Cu aceasta ocazie a avut o intalnire de suflet cu directorul Centrului Cultural “Reduta”, care gazduieste Cenaclul European, scriitorul Ion Popescu Topolog. In urma discutilor purtate cu conducere Centrului   cele doua parti au convenit sa lanzeze in vara anului 2009 Festivalul tinerelor talente “Mihaela Ursuleasa” pentru copiii si tinerii talentati ai orasului si ai tarii. La incheierea convorbirilor ea a tinut sa – si declare confesiunea  de credinta, pe care o consemnam cu deosebit respect:

            “Uitandu-ma in jurul meu, la concerte sau la alte manifestari, am avut de multe ori  surpriza sa intalnesc atat la Viena, cat  si in Germania, dar si in Romania, tineri  incepand de la varsta adolescentei pana la 20 – 30 de ani, chiar si oameni maturi, care, cu un pic de noroc, ar fi avut sansa sa devina cineva pentru arta, ar fi avut talentul dar nu au avut sansele si din acest motiv vreau sa ma implic foarte serios in aceasta activitate, atat ca mentor, dar si financiar, sprijinind prin toate puterile talentele in devenire” – afirmatie care a impresionat cel mai mult.

 

 

 

   

             

China, la răsăritul soarelului

            Viaţa într-o ţară străină poate fi extrem de educativă şi instructivă. Timpul petrecut acolo îţi permite să cunoşti de la sursă o altă cultură, un nou mod de viaţă şi,de ce nu, un alt mod de a vedea lucrurile, inclusiv posibilitatea de a face judecăţi şi a emite aprecieri privind evolutia situaţiei din propria ţară.        

 În cei patru ani petrecuţi in China, in această ţară mare cât un continent, am avut parte de experienţe fascinante, am întâlnit oameni prietenoşi, dedicaţi profesiei si am vizitat locuri născute dintr-o civilizatie milenară.         

              Într-o ţară în care nimic nu este întâmplător, am avut revelaţia de a  descoperi traectoria primei raze de soare izvorând din ceruri la Templul Soarelui din Beijing, furişându-se printre arbori şi ţintind, cu o precizie de ceasornic, un loc predestinat pe piedestalul sacru dăltuit în acest scop.  Odată cu prima rază de soare animaţia marelui parc din inima Capitalei chineze vesteşte cetăţenilor aflaţi pe alei că a sosit ora deşteptării, că o nouă zi de muncă îi aşteaptă şi poate fi pregătită doar prin mişcare şi implicare. Grupuri ad-hoc de oameni de toate vârstele se adună zilnic pe alei, lângă statuile strămoşilor, pentru a se dedica unei indeletniciri cu rădacini terapeutice  milenare: gimnastica de dimineaţă.            Despre modul cum s-a desfăşurat acest ceremonial, într-un anturaj familial de la mic la mare, dătător de energii pozitive, am discutat, in aceeaşi zi, cu Gao Xing, redactor si traducător din limba româna la revista “Literatura Lumii” (World Literature”), tâlmaci iscusit al lui Eminescu in limba chineză şi a unei adevarate pleiade de scriitori români.

              La această discuţie, de neuitat, şi-a făcut apariţia şi poetul Jean Poncet, un foarte bun cunoscător al literaturii est-europene, cu stagii de pregătire la Universitaţile din Zagreb si Iaşi. Nu întâmplător printre temele abordate  s-a aflat poezia europeană şi, în mod deosebit, cea românească. În această ambianţă propice creaţiei, am receptat cu interes propunerea lui Poncet ca în anul celebrării centenarului naşterii poetului Lucian Blaga să lanseze proiectul unei ediţii bilingve româno-franceze, dedicate marelui scriitor roman. Din afirmaţiile sale am reţinut marea sa apreciere faţă de opera genialului poet român, considerat de acesta ca fiind “cel mai mare poet european al  secolului XX”.

            Din discutie in discuţie, am stabilit cu scriitorul Gao Xing să preia studiul dedicat de Jean Poncet operei poetice a lui Blaga, impreuna cu adnotările profesoarei Elena Brânduşa Steiciuc de la Universitatea din Iaşi, consacrate evoluţiei carierei de excepţie a acestei mari personalitaţi a culturii romaneşti si europene.

               Cele doua studii , insoţite de un numar de nouă poezii din opera blagiană, traduse de Gao Xing , au vazut lumina tiparului în numarul 6\1995 al Revistei “Literatura Lumii”.            Cea mai mare revelaţie am avut-o la inceputul anului 1996, cand am primit prin poştă, de la Jean Poncet, ediţia bilingva a volumului omagial consacrată  marelui poet de revista “Sud” din Marsilia, circa 100 de poezii traduse pentru prima oară în Franţa, însoţite şi de cele două studii publicate şi de revista chineză. Cu un gest de maximă eleganţă poetul francez a menţionat atât în ediţia chineză, cât şi în cea franceză, modesta mea contribuţie la organizarea materialului documentar si la desluşirea unor sensuri proprii limbii române.         

            Traducătorul Gao Xing, un om tăcut şi profund, a tălmăcit în perioada cât am rămas în China şi alţi scriitori români: Mircea Nedelciu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu, etc, oferind cititorilor chinezi posibilitatea de a intra în contact cu literatura  contemporană românească.           

            De numele prestigioasei reviste “Literatura Lumii” a fost legată şi activitatea  reputatului scriitor chinez, Zou Difan, membru al Consiliului Asociaţiei Scriitorilor chinezi. Zou a vizitat România în anul 1993 petrecând o scurtă perioadă, la Constanţa, pe litoralul Mării Negre, unde a creat un ciclu de poezii de o mare sensibilitate.   De altfel, poetul Zou Difan  a  primit pentru ciclul de poezii “Emoţii la Marea Neagră” Diploma şi Premiul de Excelenţă al revistei “Literatura Lumii” la aniversarea a 45 de ani de existenţă a publicaţiei.           

            Reproducem, în traducerea sinologului Marius Moşoiu, una dintre poeziile Ciclului:               

                                                       Pentru Dragoste                                     

Ar trebui ca împreună cu tine,                                   

Să megem la ţărmul Mării Negre.                                   

 Tu, să te duci să culegi scoicile Mării Negre,

Asemeni “culegătoarelor spicelor

de grâu”A lui Miller.

Să te apleci din şale,

Şi să te gândeşti ce diferenţă este

Între scoicile Mării Negre şi cele

Din Bei Daihe.

Când vom sta împreună pe

Plajă,

Fiecare scoică va fi o ureche secretă

Să asculte, ce ne spunem noi.

Mai trebuie ca împreună cu mine,

Să vii la ţărmul Mării Negre,

Să stăm alături pe stâncă,

Să ascultăm  ţipătul pescăruşilor.

Mă gândesc,

Dialectul pescăruşilor de la MareaNeagră,

Diferă, oare, de cel al pescăruşilor

De la marea Chinei de Nord?

Nu,Nu e nevoie de traducere:

Cine cântă singur, rămâne singur,

Pescăruşii îşi bat joc de singurătate.

Când vine noaptea,

Deschid fereastra şi mă culc.

Cântecul de leagăn al valurilor,

Mă indeamnă să adorm, şi-n vis

Stăm împreună pe ţărm;

Eu spun: Marea Neagră nu este neagră.

Tu spui: marea Chinei de Nord este albastră.

Şi mai zic, voi

Cele două mări,

Ridicaţi-vă

Ca două nimfe

Imbrăţişate.

             Cine cântă singur, rămâne singur. Acest vers profetic al scriitorului Zou Difan ar trebui să dea de gândit oamenilor politici, şi nu numai, în momentul când se stabilesc strategii şi se analizează efectele politicilor globale. Nu este întâmplător faptul că acest ciclu de poezii s-a născut la Constanţa, pe malul Mării Negre, în localitatea al cărui port ar putea deveni în viitor poarta mărfurilor chinezeşti către Uniunea Europeana. Cele două nimfe îmbrăţişate vor putea, astfel,  conlucra cu hărnicie la prosperitatea popoarelor aflate pe vechiul Drum al Mătăsii, prefigurând zborul pescăruşilor de la Marea Chinei de Nord, dintr-o ţară aflată la Rasăritul Soarelui, la Marea Neagră, periplu intuit cu o maximă sensibilitate de poetul chinez.                                                                        

 Drd.ec. Valeriu Iordan Popescu ( Fragment din volumul “ A treia Cale, sau saltul Dragonului de pe Marele Zid”, lucrare aflată în curs de pregătire la Casa de Editură şi Impresariat “Euro –Asia” )              

I am proud to be a Dreamer

http://www.youtube.com/watch?v=Yv_ZHlawONo

European Literature Circle

                                           dscf0228.jpgdscf0222.jpg

                                  

                             Colocviile Cenaclului European

                      « Investiţiile în cercetare – garanţia protejării Planetei »      

Recent, la Braşov, s-a dat « undă verde » parteneriatului între Centrul Cultural « Reduta » – prof. Ion Topolog Popescu,director şi « Euro-Asia Promotion and Cultural Foundation » – drd.ec. Valeriu Iordan Popescu, preşedinte, prin care se vor derula proiecte de anvergură ( internaţională ) în varii segmente ale domeniului educaţional,vizând, prioritar, promovarea şi accesarea creativităţii ştiinţifico-tehnice, cultural-artistice în rândul tinerilor talentaţi sau supradotaţi.

Momentul inaugural al Colocviilor Cenaclului European a beneficiat de prezenţa, general – mr.dr.ing. Dumitru Dorin Prunariu, invitat special Punctând succint traseul propriei cariere, primul cosmonaut român – personalitate exponenţială a ştiinţei şi tehnicii româneşti – s-a referit la preocupările actuale şi de perspectivă ale Oficiului Român pentru Cercetări Aeorospaţiale; la colaborările pe plan continental (Bruxelles, Viena); la faptul că se află – alături de un francez şi un malayesian – pe « podiumul » concursului pentru desemnarea unui titular în fruntea unei Direcţii specializate a ONU, decizia urmând a fi pronunţată în perioada imediată.Interviul “colectiv” a cuprins o varietate de aspecte ale activităţii de profil, interesul declarat al asistenţei gravitând în jurul problemei majore şi anume: eficienţa cercetării fundamentale şi aplicative (la vârf) a spaţiului extraterestru.Debutul dialogului l-a marcat întrebarea scriitorului Daniel Drăgan : «  După 26 de ani de la istoricul zbor, vă este dor de … Cosmos ?! », cercetătorul-cosmonaut, marca 103, dintre cei 405 colegi din 33 de ţări, afirmându-şi disponibilitatea de a repeta experienţa, atrăgând, totuşi, atenţia asupra riscurilor (« Cosmosul se cucereşte cu sacrificii »), deasupra acestora situându-se « conştientizarea valorii misiunii asumate, în mod determinant de a proteja Planeta », prin elaborarea de soluţii-replică la « poluarea » de proporţii – sensibil mai vizibilă de la mare altitudine – distrugătoare a vieţii pe Terra. Posibilitatea zborului in Cosmos – apreciază Excelenţa Sa, ambasador de drept al României– nu se prevede într-un viitor apropiat, pentru cetăţenii români, ţara noastră fiind a 9-a în lume înscrisă în Agenda zborurilor cosmice şi, din primăvara anului 2007, membră a Asociaţiei Agenţiilor Spaţiale Europene. Evident, există proiecte, însă cuantumul investiţiilor – cca 2 milioane Euro pe an – limitează obiectivele, deocamdată, la existenţa unui minisatelit, construit cu sprijinul Universităţii Stanford (SUA) şi la colaborări cu firme străine care prestează servicii cosmice.De la « mediu,vatră,ambient », la « Satul Global » şi, mai departe, la habitatul interplanetar. « Există preocupări exprese pentru ca omenirea să-şi găsească o alternativă de locuinţă pe viitor, necesară prelungirii duratei şi speranţei de viaţă « acasă » pe Pământ ori altundeva ? » – şi-a exprimat curiozitatea cognitivă, autorul romanului « Norocosul teoretician », ec. Emil Dogaru. « Până acum – a precizat distinsul invitat şi interlocutor –  in studiile cosmice nu s-a abordat o asemenea oportunitate, a altor locaţii, dar se insistă, în chip transparent, pe problema condiţiilor de supravieţuire pe această planetă, cu flora şi fauna ei”. Prin urmare, Asociaţia Exploratorilor Spaţiului Cosmic (1985) al cărui membru fondator este şi astronautul nostru, prin Comitetul de Lucru analizează şi supraveghează îndeaproape posibilitatea impactului Pământului cu asteroizi şi meteoriţi de calibru, Soarele fiind considerat catalizatorul eventualelor pericole; însă, nici influenţa Lunii nu trebuie neglijată, dimpotrivă.O ipoteză: Distrugerile majore suportate de Pământ s-au produs, din cauze similare, probabil, cu multe generaţii înainte – Potopul, dispariţia dinozaurilor. De menţionat, în context, eventualitatea impactului cu un asteroid de proporţii (diametru de până la 1 Km.), de tip « Apofis », devastator cu posibilitatea de a intra în coliziune cu Terra în intervalul 2029 – 2036. Pentru prevenirea şi contracarea unui asemenea pericol se preconizează trimiterea unei navete cosmice echipate cu motoare cu plasmă, aptă să devieze orbita de înaintare a « inamicului », soluţia de a deplasa o parte a populaţiei pe alta planetă rămânând de domeniul S.F. Se aşteaptă, între altele, « un zbor pilotat spre Marte ».Întrebarea drd.ing. Vlad Mărdărescu, Universitatea Transilvania, referitoare la “capacitatea de predicţie a furtunilor solare şi implicaţiile furtunilor violente asupra zborului” a primit un răspuns detaliat, sintetizat astfel : Se cunosc supoziţiile oamenilor de ştiinţă, potrivit cărora « pe Marte ar fi existat viaţă », cu milioane de ani înainte.În prezent, obiectivul principal investigat este Soarele, activitatea solară putând distruge viaţa pe Pământ. Se descoperă faptul că, practic, posibilităţile de luptă împotriva erupţiilor solare sunt extrem de limitate ; cel mult acestea pot fi prevăzute. Afecţiunile provocate de către Soare se regăsesc în stratul de Ozon, cu deosebire, radiaţia nefiltrată în Cosmos penetrând nava şi, implicit, corpul uman, indiferent de mijloacele de protecţie, ochiul fiind cel mai expus.De asemenea, cosmonautul a satisfăcut, fie şi indirect, curiozitatea celor prezenţi descriind sugestiv momentele provocate de starea emoţională de dinaintea şi din timpul zborului – « gândul pierderii între stele » (ing. Dan Boldişteanu) ; de sistemul de dirijare a navei şi de comunicare cu echipa aerospaţială de la sol (col.r. Constantin Palici) ; de influenţa exercitată asupra organismului în momentele cheie – decolare, imponderabilitate, aterizare- (Cosmin Sava,student),etc.                                                                          

                                                                    *****

În fine, la Prima Ediţie a Colocviilor Cenaclului European, s-au consumat încă două evenimente : În calitate de Cetăţean de Onoare al Municipiului Braşov, cosmonautul Dumitru Dorin Prunariu a înmânat Diploma de finalist al « Olimpiadei Artelor »  pentru contribuţia excepţională la organizarea Festivalului Mondial al Copiilor (Washington, 2007), elevului Cosmin Ioan Moga, Liceul de Muzică şi Artă « Sigismund Toduţă » din Deva autor al lucrării de artă plastică « Olympic Rainbow », iar prof.univ.dr. Mircea Trifu, secretarul general al Societăţii Române de Matematică – a anunţat demararea pregătirilor şi metodologia de desfăşurare a Olimpiadei de Matematică « Magistrala Virtuală a Mătăsii Euro – Asia » (Roma – Shanghai), iniţiată de Cenaclul European.      

Articol publicat in cotidianul “Economistul” – 9 august 2007   

Accesati:http://www.silkhighway.eu/Creativity_Lab           

Hello world!

Welcome to WordPress.com. This is your first post. Edit or delete it and start blogging!