China, la răsăritul soarelului

            Viaţa într-o ţară străină poate fi extrem de educativă şi instructivă. Timpul petrecut acolo îţi permite să cunoşti de la sursă o altă cultură, un nou mod de viaţă şi,de ce nu, un alt mod de a vedea lucrurile, inclusiv posibilitatea de a face judecăţi şi a emite aprecieri privind evolutia situaţiei din propria ţară.        

 În cei patru ani petrecuţi in China, in această ţară mare cât un continent, am avut parte de experienţe fascinante, am întâlnit oameni prietenoşi, dedicaţi profesiei si am vizitat locuri născute dintr-o civilizatie milenară.         

              Într-o ţară în care nimic nu este întâmplător, am avut revelaţia de a  descoperi traectoria primei raze de soare izvorând din ceruri la Templul Soarelui din Beijing, furişându-se printre arbori şi ţintind, cu o precizie de ceasornic, un loc predestinat pe piedestalul sacru dăltuit în acest scop.  Odată cu prima rază de soare animaţia marelui parc din inima Capitalei chineze vesteşte cetăţenilor aflaţi pe alei că a sosit ora deşteptării, că o nouă zi de muncă îi aşteaptă şi poate fi pregătită doar prin mişcare şi implicare. Grupuri ad-hoc de oameni de toate vârstele se adună zilnic pe alei, lângă statuile strămoşilor, pentru a se dedica unei indeletniciri cu rădacini terapeutice  milenare: gimnastica de dimineaţă.            Despre modul cum s-a desfăşurat acest ceremonial, într-un anturaj familial de la mic la mare, dătător de energii pozitive, am discutat, in aceeaşi zi, cu Gao Xing, redactor si traducător din limba româna la revista “Literatura Lumii” (World Literature”), tâlmaci iscusit al lui Eminescu in limba chineză şi a unei adevarate pleiade de scriitori români.

              La această discuţie, de neuitat, şi-a făcut apariţia şi poetul Jean Poncet, un foarte bun cunoscător al literaturii est-europene, cu stagii de pregătire la Universitaţile din Zagreb si Iaşi. Nu întâmplător printre temele abordate  s-a aflat poezia europeană şi, în mod deosebit, cea românească. În această ambianţă propice creaţiei, am receptat cu interes propunerea lui Poncet ca în anul celebrării centenarului naşterii poetului Lucian Blaga să lanseze proiectul unei ediţii bilingve româno-franceze, dedicate marelui scriitor roman. Din afirmaţiile sale am reţinut marea sa apreciere faţă de opera genialului poet român, considerat de acesta ca fiind “cel mai mare poet european al  secolului XX”.

            Din discutie in discuţie, am stabilit cu scriitorul Gao Xing să preia studiul dedicat de Jean Poncet operei poetice a lui Blaga, impreuna cu adnotările profesoarei Elena Brânduşa Steiciuc de la Universitatea din Iaşi, consacrate evoluţiei carierei de excepţie a acestei mari personalitaţi a culturii romaneşti si europene.

               Cele doua studii , insoţite de un numar de nouă poezii din opera blagiană, traduse de Gao Xing , au vazut lumina tiparului în numarul 6\1995 al Revistei “Literatura Lumii”.            Cea mai mare revelaţie am avut-o la inceputul anului 1996, cand am primit prin poştă, de la Jean Poncet, ediţia bilingva a volumului omagial consacrată  marelui poet de revista “Sud” din Marsilia, circa 100 de poezii traduse pentru prima oară în Franţa, însoţite şi de cele două studii publicate şi de revista chineză. Cu un gest de maximă eleganţă poetul francez a menţionat atât în ediţia chineză, cât şi în cea franceză, modesta mea contribuţie la organizarea materialului documentar si la desluşirea unor sensuri proprii limbii române.         

            Traducătorul Gao Xing, un om tăcut şi profund, a tălmăcit în perioada cât am rămas în China şi alţi scriitori români: Mircea Nedelciu, Ana Blandiana, Adrian Paunescu, etc, oferind cititorilor chinezi posibilitatea de a intra în contact cu literatura  contemporană românească.           

            De numele prestigioasei reviste “Literatura Lumii” a fost legată şi activitatea  reputatului scriitor chinez, Zou Difan, membru al Consiliului Asociaţiei Scriitorilor chinezi. Zou a vizitat România în anul 1993 petrecând o scurtă perioadă, la Constanţa, pe litoralul Mării Negre, unde a creat un ciclu de poezii de o mare sensibilitate.   De altfel, poetul Zou Difan  a  primit pentru ciclul de poezii “Emoţii la Marea Neagră” Diploma şi Premiul de Excelenţă al revistei “Literatura Lumii” la aniversarea a 45 de ani de existenţă a publicaţiei.           

            Reproducem, în traducerea sinologului Marius Moşoiu, una dintre poeziile Ciclului:               

                                                       Pentru Dragoste                                     

Ar trebui ca împreună cu tine,                                   

Să megem la ţărmul Mării Negre.                                   

 Tu, să te duci să culegi scoicile Mării Negre,

Asemeni “culegătoarelor spicelor

de grâu”A lui Miller.

Să te apleci din şale,

Şi să te gândeşti ce diferenţă este

Între scoicile Mării Negre şi cele

Din Bei Daihe.

Când vom sta împreună pe

Plajă,

Fiecare scoică va fi o ureche secretă

Să asculte, ce ne spunem noi.

Mai trebuie ca împreună cu mine,

Să vii la ţărmul Mării Negre,

Să stăm alături pe stâncă,

Să ascultăm  ţipătul pescăruşilor.

Mă gândesc,

Dialectul pescăruşilor de la MareaNeagră,

Diferă, oare, de cel al pescăruşilor

De la marea Chinei de Nord?

Nu,Nu e nevoie de traducere:

Cine cântă singur, rămâne singur,

Pescăruşii îşi bat joc de singurătate.

Când vine noaptea,

Deschid fereastra şi mă culc.

Cântecul de leagăn al valurilor,

Mă indeamnă să adorm, şi-n vis

Stăm împreună pe ţărm;

Eu spun: Marea Neagră nu este neagră.

Tu spui: marea Chinei de Nord este albastră.

Şi mai zic, voi

Cele două mări,

Ridicaţi-vă

Ca două nimfe

Imbrăţişate.

             Cine cântă singur, rămâne singur. Acest vers profetic al scriitorului Zou Difan ar trebui să dea de gândit oamenilor politici, şi nu numai, în momentul când se stabilesc strategii şi se analizează efectele politicilor globale. Nu este întâmplător faptul că acest ciclu de poezii s-a născut la Constanţa, pe malul Mării Negre, în localitatea al cărui port ar putea deveni în viitor poarta mărfurilor chinezeşti către Uniunea Europeana. Cele două nimfe îmbrăţişate vor putea, astfel,  conlucra cu hărnicie la prosperitatea popoarelor aflate pe vechiul Drum al Mătăsii, prefigurând zborul pescăruşilor de la Marea Chinei de Nord, dintr-o ţară aflată la Rasăritul Soarelui, la Marea Neagră, periplu intuit cu o maximă sensibilitate de poetul chinez.                                                                        

 Drd.ec. Valeriu Iordan Popescu ( Fragment din volumul “ A treia Cale, sau saltul Dragonului de pe Marele Zid”, lucrare aflată în curs de pregătire la Casa de Editură şi Impresariat “Euro –Asia” )